Minerii din Valea Jiului au încheiat, de-a lungul ultimelor cinci decenii, numeroase proteste după negocieri cu Guvernul, protocoale sau promisiuni de finanțare. Unele angajamente au fost urmate de plăți concrete, în timp ce altele au lăsat în urmă insolvențe, noi conflicte și acuzații privind nerespectarea înțelegerilor.
Cel mai recent episod s-a consumat la Mina Vulcan, unde angajații au ieșit miercuri seară din subteran după aproape două zile de protest. Diferențele salariale care au declanșat acțiunea nu au fost eliminate, însă minerii au acceptat să revină la suprafață după discuțiile cu secretarul de stat în Ministerul Energiei, Marius Poșa.
Revendicările au vizat aducerea tuturor salariilor la nivelul maxim plătit pentru fiecare categorie de personal din Complexul Energetic Valea Jiului și respectarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă. Soluția prezentată nu reprezenta o majorare salarială deja aprobată, ci presupunea modificarea restricțiilor introduse prin „ordonanța-trenuleț”, urmată de aplicarea noilor prevederi în cadrul companiei.
Negocieri subterane la Vulcan
Înaintea discuțiilor fusese anunțată redactarea unui angajament scris pentru mineri. Marius Poșa cunoștea structurile de conducere ale companiei: el a condus Consiliul de Administrație al CEVJ, iar la 7 septembrie 2026 a fost desemnat director general al societății. Mandatul urma să intre în vigoare după încetarea incompatibilității cu funcția de secretar de stat.
În aceeași zi, Dan Constantin Marinescu a preluat președinția Consiliului de Administrație. Astfel, oficialul care a coborât în subteran pentru a prezenta soluția politică fusese deja implicat în conducerea companiei și era desemnat să revină la conducerea executivă.
Atât Marius Poșa și Dan Constantin Marinescu, cât și liderul minerilor, Alin Sîn, au susținut că nu știau despre problemele salariale reclamate de angajați. Prefectul județului Hunedoara, Lörincz Széll, a discutat cu protestatarii în timpul zilei de miercuri și a transmis că aproximativ 70 de persoane se aflau încă în subteran.
Prefectul a descris condițiile drept foarte dificile și le-a cerut minerilor să iasă la suprafață, promițând că va transmite revendicările Guvernului. Protestatarii au refuzat inițial. Doi angajați au ajuns la Spitalul Municipal Vulcan, iar Sindicatul Muntele a avertizat că o parte dintre mineri ar putea intra în greva foamei.
Alin Sîn declara, în timpul protestului, că era dificil să-i convingă pe oameni să renunțe la acțiune fără garanții ferme. Minerii solicitau un termen clar pentru rezolvarea situației, angajamente oficiale și asigurări că nu vor fi sancționați.
Conducerea CEVJ a recunoscut existența diferențelor salariale dintre angajați. Directorul general provizoriu Samuel Dioane a explicat că acestea s-au accentuat după 2023, ca urmare a încadrărilor și majorărilor acordate în sucursale. Promovările și creșterile propuse de sucursale sunt aprobate de directorul general, în limitele legislației.
Salarii plătite după protest
Cu 14 luni înainte, minerii de la Vulcan se blocaseră din nou în subteran. Pe 22 august 2025, salariile întârziaseră două zile, iar nemulțumirea se extinsese și la exploatările din Lupeni și Livezeni.
Guvernul adoptase, pe 21 august, o ordonanță prin care era creat cadrul pentru continuarea finanțării lucrărilor de închidere și punere în siguranță a minelor. Bogdan Ivan, ministrul Energiei de atunci, a anunțat alocarea a 50 de milioane de lei pentru plata salariilor și susținerea activității.
După transferul banilor în conturile angajaților, minerii de la Vulcan au ieșit la suprafață. Darius Cîmpean, președintele Sindicatului Muntele la acel moment, a confirmat încheierea protestului după plata salariilor.
Conflictul cu administrația nu s-a încheiat însă complet. Sindicatul a anunțat că va strânge semnături pentru demiterea conducerii CEVJ, acuzând managementul defectuos. Plata drepturilor restante a rezolvat problema imediată, dar a lăsat deschisă întrebarea privind responsabilitatea întârzierilor.
Acordul din 2021 și banii virați
În februarie 2021, minerii de la Lupeni și Livezeni au rămas șase zile în subteran pentru salarii și alte drepturi restante. Complexul Energetic Hunedoara se afla în insolvență și nu dispunea de fondurile necesare pentru achitarea obligațiilor.
Pe 22 februarie, reprezentanții minerilor au semnat un acord cu Guvernul. Angajații au ieșit apoi din subteran, iar în ziua următoare au fost transferate 9 milioane de lei pentru creanțele salariale aferente lunii ianuarie. Sumele au fost destinate unui număr de 4.010 beneficiari.
Guvernul aprobase deja, pe 19 februarie, OUG nr. 9/2021, prin care era modificat mecanismul Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale. Ulterior, au fost anunțate și măsuri pentru achitarea drepturilor restante privind transportul și tichetele de masă, inclusiv ajutoare de urgență în valoare de aproximativ 11 milioane de lei.
În conducerea CEH se aflau atunci Samuel Dioane, director general, și Cristian Roșu, administrator special. Ambii au continuat să ocupe funcții importante în structurile energetice din Valea Jiului. În octombrie 2026, Dioane conducea provizoriu CEVJ, iar Roșu era membru al Consiliului de Administrație.
Promisiuni urmate de insolvență
Pe 5 ianuarie 2017, minerii de la Lupeni au refuzat să intre în subteran, nemulțumiți de lipsa materialelor, incertitudinea locurilor de muncă și viitorul exploatărilor. Complexul Energetic Hunedoara traversa o criză financiară profundă, iar angajații cereau un plan clar: continuarea activității sau asumarea închiderii minelor.
Unul dintre mineri afirma atunci: „Tot am fost mințiți, cu insolvență, cu premii, și nu se mai poate așa ceva.” Acesta vorbea și despre umilința resimțită de angajați, în timp ce un alt protestatar cerea ca oamenilor să li se spună direct ce urmează, pentru a-și putea organiza viața.
Nemulțumirea avea legătură cu un protocol semnat cu mai puțin de doi ani înainte, la Petroșani, de ministrul Energiei. Documentul anunța soluții pentru viabilitatea complexului și păstrarea locurilor de muncă, însă între acel moment și protestul din 2017 compania intrase în insolvență.
Protocolul din mai 2015
Pe 28 mai 2015, un protest început la Mina Lonea și extins la celelalte exploatări s-a încheiat după semnarea unui protocol în cinci puncte. Documentul a fost semnat de ministrul Energiei, Andrei Gerea, reprezentanții Complexului Energetic Hunedoara și Sindicatul Muntele.
Înțelegerea prevedea elaborarea unui plan de restructurare, separarea Termocentralei Paroșeni de CEH și analizarea separării activităților miniere de cele energetice. De asemenea, erau prevăzute demersuri pentru valorificarea unei cantități de energie corespunzătoare unei puteri de 200 MW, în condiții care să acopere costurile de producție a energiei termice.
Ministrul vorbea și despre posibilitatea prelungirii termenului de închidere a unor mine, de la 2018 până în 2024. Sindicatul considera că măsurile convenite puteau contribui la redresarea complexului și la protejarea locurilor de muncă.
O parte dintre mineri se arătau însă sceptici. În ziua semnării, unul dintre ei spunea că speră ca măsurile să nu fie doar vorbe și ca angajații să nu fie din nou „duși cu zăhărelul”. Un altul le cerea oficialilor să-și respecte promisiunile.
La doar cinci zile după semnarea protocolului, una dintre soluțiile anunțate era contestată public. Vânzarea celor 200 MW la un tarif reglementat nu putea fi garantată prin semnătura ministrului, deoarece reglementarea prețului ținea de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.
La 2 iunie 2015, Ioan Pisc, președintele Federației Energetica, declara că promisiunea privind energia reglementată fusese probabil folosită pentru închiderea conflictului, dar nu se afla în competența ministrului.
Situația financiară a companiei era deja gravă. La 31 martie 2015, CEH avea datorii de 942,2 milioane de lei, dintre care 432,8 milioane de lei erau restante.
Pe 29 decembrie 2015, Complexul Energetic Hunedoara a depus la Tribunalul Hunedoara cererea de intrare în insolvență, în dosarul nr. 5194/97/2015. Instanța a admis cererea pe 7 ianuarie 2016, la câteva luni după ce protestul fusese încheiat prin protocolul pentru redresarea companiei.
Acordul de la Cozia
În ianuarie 1999, minerii conduși de Miron Cozma au pornit spre București după două săptămâni de grevă, pe fondul restructurării industriei miniere și al perspectivelor de închidere a unor exploatări. Marșul a fost însoțit de confruntări violente cu forțele de ordine.
După evenimentele de la Costești, premierul Radu Vasile a acceptat negocierile cu reprezentanții minerilor. Pe 22 ianuarie a fost încheiat Acordul de la Cozia, care includea măsuri privind viitorul minelor, finanțarea activității și protecția participanților la proteste.
Minerii s-au întors în Valea Jiului, însă conflictul a reizbucnit o lună mai târziu. În februarie 1999, o nouă deplasare spre București s-a încheiat la Stoenești prin intervenția forțelor de ordine și arestarea lui Miron Cozma.
Reprezentanții minerilor au acuzat ulterior nerespectarea unor prevederi ale Acordului de la Cozia, în special a garanțiilor privind lipsa sancțiunilor. Aceste reclamații au ajuns inclusiv în atenția Comitetului pentru libertate sindicală al Organizației Internaționale a Muncii.